Cuprins[Ascunde][Spectacol]
Multe companii se străduiesc să dezvolte aplicații practice și software pentru a oferi clienților lor o experiență digitală în lumina schimbărilor vremurilor și a modului în care funcționează lumea acum.
Făcând acest lucru, ei pot satisface mai bine cerințele clienților lor.
Lucrul cu dezvoltatorii pentru a transforma aceste viziuni digitale în realitate ar putea fi dificil. Una dintre ele este cunoașterea termenilor și conceptelor cheie care sunt utilizate în timpul procesului de dezvoltare a software-ului.
Și mai rău, nu orice dezvoltator poate exprima succint și simplu aceste idei celor care nu sunt experți în industria lor. SDK și API sunt două astfel de idei.
Chiar dacă aceste expresii se suprapun, deoarece sunt folosite adesea pe parcursul dezvoltării software.
Acum este mult mai greu să le deosebești din cauza asta. În plus, unii dezvoltatori vă pot solicita să selectați dintre cele două atunci când conectați sisteme, ceea ce este o problemă.
Cum poți alege dintre ele când nu înțelegi pe deplin un concept? Este necesar să selectați unul dintre ele?
Cu definiții clare, exemple și studii de caz pentru a ajuta la înțelegere, acest articol va explora diferențele dintre aceste două noțiuni.
Ce este SDK?
SDK înseamnă un kit de dezvoltare software, așa cum sugerează și numele. Este un kit care include instrumentele software și aplicațiile de care programatorii au nevoie pentru a construi aplicații pentru diverse platforme.
Include tot ceea ce este necesar pentru a crea un modul de aplicație. Un grup de instrumente de dezvoltare software care sunt specifice platformelor formează un SDK.
Aceste instrumente pot fi programe de depanare, compilatoare, biblioteci de coduri (cunoscute și ca cadre) sau rutine și subrutine concepute special pentru un sistem de operare.
Similar cu modul în care ați avea nevoie de mai multe produse diferite pentru a configura corect un birou, utilizarea unui SDK este similar cu a face acest lucru. Acesta va consta din componentele individuale ale biroului, instrucțiunile de instalare și echipamentul de care aveți nevoie pentru a asambla biroul.
Piesele de construcție tipice ale unui SDK constau în următoarele:
- Biblioteci de coduri: în loc să învârtă roata, dezvoltatorii pot folosi resurse preexistente (cum ar fi secvențele de cod) datorită bibliotecilor de cod.
- Instrumente pentru testare și analiză: Aceste instrumente evaluează cât de bine funcționează o aplicație atât în setările de testare, cât și de producție.
- Documentație: Pe tot parcursul procesului de dezvoltare, dezvoltatorii consultă instrucțiuni scrise, dacă este necesar.
- Compilatorul: Un compilator este un software care analizează instrucțiunile în limbaje de programare și le convertește în „cod” pe care procesorul îl poate înțelege.
- Depanator: un depanator ajută programatorii să găsească și să remedieze erorile din cod.
- Exemplele de cod dezvăluie sarcini de programare sau situații care oferă o înțelegere mai detaliată a unei aplicații sau a unei pagini web.
- Rutine și subrutine: În codul general al computerului, o rutină sau subrutină este o metodă, funcție, operație, subprogram sau fragment de cod care poate fi apelat și executat oriunde. De exemplu, o procedură este utilizată pentru a efectua alegerea de a salva un fișier.
Cum funcționează SDK-urile?
SDK-urile oferă dezvoltatorilor acces la o varietate de instrumente de care au nevoie pentru a crea rapid aplicații software.
Pentru Android de la Google și iOS de la Apple, Facebook, de exemplu, oferă SDK. Aceste SDK-uri servesc ca biblioteci gratuite, open-source, care facilitează includerea Facebook în aplicația ta pentru Android sau iOS.
În plus, Microsoft oferă.NET un framework SDK pentru aplicații complexe. Include exemple, resurse și biblioteci necesare pentru a crea aplicații Windows.
Acum că sunteți familiarizat cu specificul SDK-urilor, să examinăm modul în care funcționează.
- Mai întâi trebuie să cumpărați, să descărcați și să instalați „kitul” necesar pentru platforma dvs. Acest lucru se poate aplica pentru descărcarea fișierelor cu instrucțiuni, exemple și componente ale componentelor.
- Apoi, puteți accesa mediul de dezvoltare integrat (IDE) și toate instrumentele necesare pentru a crea o nouă aplicație. Apoi programatorii pot începe să-și creeze aplicațiile. Funcția unui compilator este acum clară.
- În cele din urmă, puteți testa noua aplicație folosind documentația, exemplele de cod, instrucțiunile și instrumentele de analiză.
Vă puteți începe aventura cu SDK-ul după ce ați terminat acești pași.
Tipuri de SDK
SDK-urile reprezintă baza pentru dezvoltarea site-urilor web și a aplicațiilor mobile.
Să examinăm câteva dintre tipurile tipice de SDK.
- SDK-uri de platformă: aceste SDK-uri sunt instrumente esențiale necesare pentru crearea de aplicații pentru toate platformele. De exemplu, aplicațiile Windows 11 Store sunt create folosind SDK-ul Windows 11.
- SDK-uri de extensie: Aceste kituri suplimentare de dezvoltare software sunt folosite pentru a îmbunătăți și personaliza mediul de dezvoltare. Ele nu sunt însă necesare pentru a crea aplicații pentru o anumită platformă.
- SDK-uri Analytics: Aceste SDK-uri adună informații despre activitățile, comportamentele utilizatorilor etc., de exemplu, SDK-ul Analytics de la Google.
- SDK-uri pentru generare de bani: aceste SDK-uri sunt folosite de dezvoltatori pentru a insera reclame în aplicații deja existente. Sunt înființate cu scopul exclusiv de a face bani.
- SDK-uri pentru limbaje de programare: Aceste SDK-uri sunt folosite pentru a crea programe în anumite limbi. De exemplu, Java Developer Kit (JDK) este folosit pentru a crea aplicații care folosesc limbajul de programare Java.
Beneficiile SDK
- Dezvoltarea software-ului poate fi accelerată datorită accesului simplu al SDK-ului la componente gata făcute.
- Datorită procesului de dezvoltare accelerat oferit de SDK-urile, dezvoltatorii pot reutiliza fragmente de cod. Acest lucru le oferă programatorilor suficient timp pentru a se concentra asupra sarcinilor importante.
- SDK-urile asigură o interacțiune mai simplă între software și aplicație. În plus, acestea oferă acces ușor la informațiile necesare prin documente adecvate.
- SDK-urile sunt echipate cu documentație cuprinzătoare și ajutor de cod încorporat. Drept urmare, dezvoltatorii nu trebuie să caute specialiști în subiecte pentru a răspunde la întrebări.
- Elementele menționate mai sus ajută la minimizarea costurilor inutile cheltuite în timpul fazelor de dezvoltare a software-ului și post-implementare.
Acum să trecem la partea de tranziție API.
Ce este un API?
Interfața de programare a aplicațiilor este cunoscută prin abrevierea API. Acesta descrie un set de linii directoare prin care platformele, gadgeturile sau programele se leagă între ele și fac schimb de informații.
API-urile pot fi fie entități separate, fie o componentă a unui SDK. Creează sincronie între multe aplicații la nivel sistemic în ambele cazuri.
Crearea de API-uri eficiente se bazează pe dezvoltatorii care profită la maximum de software-ul proprietar sau non-liber. După aceea, ei pot folosi serviciile API-urilor dezvoltate pe care consumatorii le pot accesa.
Un contract cu două părți și API sunt similare. Pe lângă transmiterea rapidă a informațiilor, oferă și instrucțiuni despre cum ar trebui să fie furnizate informațiile.
Termenii „API” și „interfață” sunt uneori folosiți pentru a se referi la același lucru, deoarece se știe că unele API-uri oferă „interfață”.
API conține două părți esențiale:
- Lucruri tehnice: informațiile despre protocoalele pentru integrarea API sunt denumite specificații API (adică, cu alte platforme și aplicații). Trebuie să fie documentat temeinic pentru a garanta că API-ul este utilizat eficient.
- Conexiunea: o interfață oferă un mijloc de a ajunge la API-uri. Dacă este un API web, acesta poate fi accesat cu un cuvânt cheie sau printr-o interfață diferită.
Cum funcționează un API?
API-urile permit comunicarea fără întreruperi între diverse seturi de aplicații. Luați cazul unui magazin de supermarket unde aveți deja o aplicație în care clienții pot căuta și comanda articole online.
Aplicația dvs. oferă deja acest serviciu. Să ne imaginăm că consumatorii doresc, de asemenea, să caute magazine alimentare într-o anumită zonă a unui oraș.
În această situație, vă puteți conecta aplicația la furnizori de servicii de băcănie cunoscuți prezenți în oraș. Prin implementarea unui API de geolocalizare, utilizatorii pot căuta magazine alimentare fără a se deranja cu o aplicație separată de geolocalizare.
Din punct de vedere tehnologic, o solicitare API implică acțiunile enumerate mai jos:
- Sarcina din aplicația dvs. este pornită de un utilizator al aplicației care creează o solicitare.
- Apelând serverul web, API-ul transmite cererea. În mod normal, cererea este destinată să ajungă la punctul final API, astfel încât API-ul știe unde să o trimită. Punctul final este specificat de adresa URL a serverului.
- În cele din urmă, munca este terminată, deoarece baza de date sau programul extern oferă serviciul necesar.
Tipuri de API
REST (Transfer de stat reprezentativ)
Una dintre cele mai comune forme de API este API-ul REST, care trebuie să respecte o serie de standarde, inclusiv:
- Arhitectura client-server: clienții nu ar trebui să fie afectați de modificările serverului
- CRUD (Creare, Read, Update, Delete) și JSON sunt folosite de client și server pentru a comunica.
- Între oricare două solicitări, serverul nu salvează starea clientului.
Transportul de date utilizează adesea REST. Pentru a obține numele unui utilizator Facebook, locația și imaginea de profil într-un alt program, de exemplu, se folosește API-ul Facebook.
API-uri SOAP (Simple Object Access Protocol).
Sunt API-uri bazate pe web utilizate atunci când sunt necesare confidențialitate și securitate sporită a datelor. Sunt capabili să comunice prin protocoale bazate pe web, inclusiv HTTP, SMTP, TCP/IP și altele.
REST este o paradigmă arhitecturală, în timp ce SOAP este o colecție de protocoale. Ca rezultat, protocoalele bazate pe SOAP pot fi folosite pentru a dezvolta API-uri RESTful.
RPC (Apel de procedură la distanță)
Acesta este utilizat pentru a rula cod pe un sistem diferit. RPC apelează metode, spre deosebire de REST, în care clientul solicită doar date. Solicitările, cunoscute ca XML-RPC-uri și JSON-RPC-uri, pot fi trimise fie în formulare XML, fie JSON.
După ce procedura este utilizată, solicitantul anticipează un răspuns din partea celuilalt sistem.
De exemplu, un API gateway de plată verifică un număr de card de credit (prin rularea codului la încheierea acestuia) și notifică aplicația solicitantă dacă a avut succes sau nu.
Beneficiile API
- Atât utilizatorii obișnuiți, cât și profesioniștii în dezvoltare beneficiază de API-uri. Pentru a actualiza sistemele de agenție și pentru a crește potențialul comercial al organizației, dezvoltatorii ar putea colabora cu părțile interesate de afaceri.
- API-urile conectează programe software diferite, îmbunătățind în același timp performanța generală a programului sau a produsului.
- Odată create, informațiile pot fi partajate și reutilizate cu ușurință pe o varietate de canale prin accesul API.
- Personalizările sunt posibile folosind API-uri. Adaptând informațiile sau serviciile la nevoile lor, fiecare utilizator sau afacere poate profita de pe urma acestui lucru.
- API-urile ajută programatorii să accelereze procesul de dezvoltare a software-ului. Automatizarea API deține cheia, deoarece computerele, mai degrabă decât un grup de lucru manual, sunt utilizate pentru a gestiona munca. Companiile își pot actualiza fluxurile de lucru dintr-o dată, datorită API-urilor.
SDK și API-uri: diferențe cheie
După cum demonstrează explicațiile precedente, aceste idei sunt într-adevăr suprapuse și interconectate în moduri care le distinge distincțiile.
Cu toate acestea, vom încerca să facem o distincție clară pentru a clarifica orice incertitudine rămasă.
- API-urile pot include SDK-uri, dar SDK-urile nu pot fi conținute de API-uri.
- Două programe pot comunica datorită unui API. Toate instrumentele de care aveți nevoie pentru a crea aplicații de la zero sunt în SDK.
- API-urile sunt folosite de SDK-urile pentru a permite comunicarea între două programe. Aplicațiile nu pot fi create prin intermediul API-urilor.
- SDK-urile sunt simplu de utilizat și se integrează mai rapid. API-urile sunt ușor de adaptat și nu au biblioteci de coduri.
- În esență, un API servește ca interfață de aplicație. SDK-urile sunt elemente de bază pentru crearea de aplicații.
- Dezvoltatorii creează întotdeauna aplicații folosind un SDK. Numai atunci când există o cerință de contact extern cu alte platforme, API-urile intră în imagine.
- API-urile transferă solicitările de la o aplicație la alta și oferă răspunsuri aplicației originale. SDK-urile includ tot ce aveți nevoie pentru a comunica cu alte programe și pentru a crea programe.
Alegerea dintre un SDK și API-uri
În esență, API-urile descriu modul în care mai multe platforme își pot sincroniza operațiunile. Prin protocoale și standarde, ele facilitează integrarea aplicațiilor. Prin urmare, ele sunt una dintre părțile esențiale ale unui SDK.
Cu toate acestea, utilizarea API-urilor pentru a construi programe de la zero nu este posibilă.
SDK-urile facilitează crearea de software sau aplicații noi care sunt specializate pentru o anumită platformă sau limbaj de programare. De obicei, un SDK conține cel puțin un API pentru comunicare externă.
Utilizați SDK-ul pentru platforma pe care va rula aplicația dvs., cum ar fi iOS, dacă îl dezvoltați pentru platforma respectivă. Utilizați API-ul aplicației pentru a interacționa cu alte aplicații online, cum ar fi Facebook.
Concluzie
În concluzie, SDK-urile includ frecvent API-uri, dar niciun API nu vine cu SDK-uri. SDK-urile fac posibilă crearea de aplicații, la fel cum fundația unei case face posibil ca casa să stea în picioare.
În plus, API-urile determină cum aplicații din SDK-uri operați și comunicați, la fel ca liniile telefonice pentru contactul cu lumea exterioară.
Lasă un comentariu