Neuroeducația este domeniul de studiu care se ocupă de activitățile care au loc în creier atunci când indivizii învață.
Acesta îmbină practicile și cunoștințele din diverse domenii, inclusiv neuroștiințe, psihologie, științe cognitive și educație.
Colaborarea dintre educatori și neurologi ajută la producerea unor constatări care pot fi aplicate într-o clasă sau în proiectarea curriculum-ului.
Ele urmăresc să îmbunătățească metodele de predare folosind cercetări evaluate de colegi cu privire la modul în care creierul permite învățarea, memoria de lucru, inteligența, gândirea creativă și multe altele.
Unul dintre obiectivele majore ale neuroeducației este de a reduce decalajul dintre cercetători și educatori. Această legătură directă îi împiedică pe așa-numiții „oameni de mijloc” ai industriei învățării bazate pe creier.
Acești intermediari profită de ideile dezinformate despre modul în care funcționează creierul, cunoscute și sub numele de „neuromiți”. Aceste mituri includ concepte precum „creierul stâng versus gândirea creierului drept” și mitul că „ne folosim doar 10% din creier”.
Constatări majore în neuroeducație
Neuroeducația atinge diverse aspecte atât ale învățării, cât și ale neuroștiinței.
Iată câteva constatări cheie din cercetările efectuate în neuroeducație.
Memorie
Memoria este un aspect important al învățării. Cercetările în psihologia cognitivă au oferit o perspectivă asupra modului de îmbunătățire a memoriei. Tehnici precum fragmentarea sau repetarea la distanță profită de modul în care mintea procesează informațiile pentru a ajuta cursanții să memoreze mai rapid și mai eficient.
Software precum Anki face amintirea mai ușoară a lucrurilor prin utilizarea unui sistem de repetiție distanțată (SRS)
Datorită eficienței sale, Anki este folosit în învățarea limbilor străine și în sala de clasă. Un studiu din 2015 a constatat că 31% dintre studenții care au răspuns la un sondaj de educație medicală au raportat că folosesc Anki ca resursă de studiu.
Atenție
Este o subestimare să spunem că atenția este esențială pentru orice experiență de învățare. Unul dintre numeroasele obiective ale neuroeducației este de a înțelege modul în care diferitele tehnici de învățare afectează atenția.
De exemplu, studiu arată că există unele dovezi că prevalența internetului și a rețelelor sociale afectează atenția copiilor. Studiile arată, de asemenea, un impact negativ al multitasking-ului în mediile digitale.
Educatorii pot folosi aceste constatări pentru a determina cum pot aborda elevii care sunt deja afectați de smartphone-uri și internet.
Multimodalitate
Cercetările în neuroeducație arată că varietatea este cheia învățării. Utilizarea diferitelor abordări și medii pentru a reprezenta ideile sporește atenția și reținerea elevilor.
Educatorii pot prezenta informații în moduri unice sau pot învăța elevii mai multe metode pentru a ajunge la o soluție.
Această abordare multimodală poate fi realizată prin utilizarea platformelor digitale de învățare.
De exemplu, aplicația de învățare a limbilor străine Duolingo folosește elemente vizuale, textuale și auditive pentru a testa utilizatorii despre cuvintele din vocabular.
Neurodiversitate
Cercetarea neurologică va ajuta studenții cu dizabilități de învățare și probleme de învățare, cum ar fi ADHD și dislexia.
Privind interacțiunea dintre neurobiologia învățării și tulburările sale, vom observa impacturi mari asupra modului în care identificăm și oferim sprijin copiilor cu provocări de învățare.
Cercetarea dislexiei în special, a fost un domeniu central în neuroștiința educațională. Cercetătorii sunt interesați de modul în care intervențiile de succes în lectură influențează lectura și de modul în care neuroimagistul poate ajuta la prezicerea performanței de citire.
Metacogniția
Studiile neurologilor și psihologilor arată importanța metacognitie, conștientizarea gândurilor cuiva în timpul învățării, în educație.
De exemplu, conștientizarea „modului de creștere” îmbunătățește rezultatele elevilor.
A pune întrebările potrivite și a reflecta asupra rezultatelor testelor sunt una dintre multele moduri în care metacogniția poate fi folosită ca instrument pentru ca elevii să aibă performanțe mai bune.
Neuroeducatie aplicatii
Există multe posibile aplicații ale neuroeducației care necesită utilizarea tehnologiei. Aici sunt cateva exemple:
Sisteme educaționale adaptive
Învățarea adaptivă se referă la metoda educațională care utilizează algoritmi de calculator și inteligență artificială pentru a genera o experiență de învățare unică pentru fiecare cursant. Cercetarea în neuroștiință informează tehnologia de învățare adaptivă.
De exemplu, compania Învățare DreamBox oferă tehnologie inteligentă de învățare adaptivă studenților la matematică K-8. DreamBox oferă experiențe de învățare personalizate pentru fiecare student.
Programul urmărește modul în care elevii interacționează cu diferitele probleme și ajustează imediat nivelul de dificultate, numărul de sugestii, ritmul și multe altele. Tehnologia permite elevilor să progreseze cu lecția într-un ritm care îi avantajează cel mai bine.
Programare pe calculator
Numeroase studii care se concentrează pe programarea computerelor și scrierea codurilor folosind tehnici de imagistică cerebrală.
Cercetătorii au descoperit o relație între codificare și scriere și dezvoltă modalități de îmbunătățire a experienței de programare masina de învățare tehnici.
Mai departe cercetare indică faptul că citirea codului computerizat nu necesită regiunile creierului necesare procesării limbajului. Citirea codului pare să fie mai degrabă ca rezolvarea unei probleme de matematică sau a unui puzzle de cuvinte încrucișate.
Aceste descoperiri îi pot informa pe educatorii în domeniul informaticii să găsească modalități de a preda codificarea cel mai eficient.
Jocuri video
Studiile arată că chirurgii care jucaseră jocuri video în trecut au făcut 32% mai puține erori în timpul unei examinări. Jocuri video își pot angaja jucătorii în moduri care nu au mai fost văzute până acum într-o clasă.
Cercetările actuale privind sistemul de recompense ale creierului arată potențialul de a adăuga jocuri video educaționale în sala de clasă. Această gamificare a învățării este informată de practicile în proiectarea jocurilor.
Site-urile web precum Khan Academy folosesc conceptele de niveluri și insigne pentru a stimula învățarea și pentru a oferi studenților un sentiment de progres și realizare.
Critică
În ciuda eforturilor de a combina procesele neuronale microscopice cu comportamentele macroscopice în sălile de clasă, rămâne un gol în cercetare.
Criticii neuroeducației susțin că studiul comportamentului creierului este prea departe de strategiile practice de învățare din viața reală în clasă.
Noile tehnologii, cum ar fi jocurile video educaționale, pot fi, de asemenea, problematice pentru unii copii.
Sistemul de recompense al jocurilor video poate fi captivant, dar poate deveni și distragător, copilul concentrându-se mai degrabă pe recompense decât pe conținutul în sine.
Concluzie
Creșterea neuroeducației este ceva de care trebuie să fiți atenți, mai ales că copiii de astăzi cresc într-o lume care este foarte diferită de părinții lor.
Cantitatea de informații disponibile, multitudinea de moduri interactive prin care poți preda folosind tehnologia, merită explorată la clasă.
Colectarea datelor pentru neuroștiință a fost întotdeauna o sarcină dificilă, deoarece copiii învață în sălile de clasă și nu în laboratoare.
Învățarea implică mai mult decât doar răspunsul la un test - implică atenție, interes, motivație și multe altele.
Când educatorii și neurologii colaborează, ambii beneficiază. Educatorii creează programe și activități de învățare care sunt susținute de date.
Cercetătorii pot vedea acum efectele cercetării lor aplicate în lumea reală.
Abonează-te acum la buletinul informativ săptămânal al HashDork pentru mai mult conținut grozav despre AI, Computing și Future Tech.
Lasă un comentariu